Monologul imaginar al unui renumit virus, aparut pe Terra in anul 2020
Monologul imaginar al unui renumit virus, aparut pe Terra in anul 2020
(Mie mi-a placut foarte mult articolul, l-am ctiti de doua ori, dupa care am simtit nevoia sa-l reinterpretez in forma de mai jos)
Numele meu il cunoasteti: SARS-CoV-2 si sunt capabil sa provoc boala de temut, numita COVID-19.
Probabil ca vi se pare absurd ca a fost nevoie sa facem cunostinta. Da, stiu, dar poate si mai absurde sunt lucrurile pe care le vad eu cand "privesc" la voi.
Daca as sti ca ar conta cat de putin, mi-as cere scuze ca am aparut asa brusc, din senin, dar asta ar fi tot unul dintre lucrurile acelea absurde. Stiu ca nu v-ati dorit noi ‘prieteni’, cel putin nu unul asa ca mine, dar..., acum nu aveti incotro, fac si eu parte din lumea voastra.
Cu toate acestea... nu am sa imi cer scuze, cel putin nu deocamdata. Sunt convins ca v-am speriat cu atitudinea mea, ca ma priviti ca pe inamicul public numarul unu, dar credet-ma, si eu la randul meu m-am speriat de ceea ce am gasit cand am ajuns aici la voi.
Ma asteptam sa vad aici un loc plin de iubire, pace si liniste, dar ce observ eu in lumea voastra ? Ei bine... sunt niste lucruri mai rele decat necazurile pe care vi le-am facut eu.
Ma asteptam sa vad aici o Lume in care, unul asa ca mine, nu are ce cauta.
Sunt convins ca, daca am putea comunica, mi-ati spune faptul ca nu aveati nevoie de mine, ca lucrurile erau cu mult mai bune inainte de aparitia mea.
Dar este oare adevarat? Chiar atat de bine era?
Nu stiu cati dintre voi ati simtit sincer, binele acela. La fel cum nu stiu cum se face ca, mai toti aveti ochi, dar prea putini dintre voi vedeti adevarul. Sau cine stie... poate unii chiar il vedeti, dar sunteti mult prea ignoranti ca sa puteti sa schimbati ceva.
Nu va jignesc, dar mi-as dori sa vedeti ca nu evoluati, ba din contra!
M-ati acuzat ca v-am distrus linistea, ca v-am distrus Lumea voastra ‘perfecta’.
Adevarul este ca vi le-ati distrus singuri. Si ati facut-o cu mult inainte sa apar eu. Da, eu, un strain care nu are ce cauta in Lumea voastra, chiar eu m-am infuriat! De ce? Cred ca intrebarea aceasta ar trebui sa v-o adresati voua insiva.
M-am infuriat sa vad cum va distrugeti acel loc pe care voi il numiti "CASA", locul care candva era "locul perfect". Da, ma refer la modul in care v-ati tratat Planeta in ultimele sute de ani.
M-am infuriat sa vad rautatea care exista in jurul vostru.
M-am infuriat sa vad ura si dusmania care va domina.
M-am intristat sa vad atatea razboaie si conflicte, milioane de vieti distruse.
M-am intristat sa vad ca nu aveti compasiune pentru cei care nu sunt atat de norocosi ca voi.
M-am intristat sa vad cum unii isi cheltuie averile pe lucruri care sa ii faca sa para importanti, in timp ce altii chiar mor de foame. Sa nu imi spuneti ca asta este echilibrul firesc. Ca cei puternici rezista, iar cei slabi mor. Nu, iar asta v-am demonstrat-o eu ! ...Fapt pentru care nu imi cer scuze, chiar deloc !
Da, am luat langa mine si pe cei slabi, si pe cei puternici, dar se pare ca nu invatati nimic. Continuati cu razboaie care va consuma CASA, razboaie care va iau toti banii, bani care ar aduce atata bine pentru ceilalti oameni mai putin norocosi. Pentru oamenii aceia slabi care pretindeti ca nu sunteti voi. Dar stiti ceva? Voi sunteti mai slabi decat ei!
M-am intristat sa vad atata lacomie si invidie, atatia oameni fara principii si fara caracter, atat de multi ipocriti.
M-am intristat ca va gasiti mereu scuze atunci cand vine vorba sa faceti un bine. Iar cand il faceti, nu incetati sa va laudati.
M-am intristat sa vad cat de putin timp oferiti lucrurilor marunte - dar care ar trebui sa va faca fericiti.
M-am intristat sa vad ca, in timp ce unii dintre voi visati la averi si bogatii, exista si oameni fericiti doar fiindca vad un rasarit.
Pe unii dintre voi i-am luat devreme. Aceia ar fi dat orice sa mai poata spune inca o data: "Te iubesc!"
M-am intristat sa vad cat de putin timp oferiti celor dragi voua, dar cat de mult cereti de la ei.
M-am intristat sa vad cat de important este sa va imbracati scump, sa mancati scump, sa calatoriti scump, dar nu aveti timp pentru acele lucruri ieftine pe care nu le puteti cumpara.
M-am intristat sa vad cat de important este sa traiti in lux, in timp ce semenii vostri nu au ce imbraca.
V-as intreba acum: "Cum va simtiti ca v-am luat toate privilegiile acestea ?"
Dar in ipocrizia voastra, nu ati sti ce sa raspundeti.
M-am intristat sa vad cat de importanti va considerati atunci cand conduceti o masina scumpa. Sau cand va cumparati un model nou de telefon... Dar nu realizati cat de neinsemnati sunteti.
M-am intristat sa vad cum va tradati unii pe altii, in loc sa va sustineti.
M-am intristat sa vad cum dati uitarii clipe, momente, persoane... atunci cat acestea nu va mai aduc beneficii.
M-am intristat... Plang eu si pentru voi !
Plang pentru ca aveti totul la indemana, si, totusi, sunteti atat de dezinformati, atat de creduli, atat de orbi si nepasatori.
Plang pentru ca va lasati condusi de modele false si aspirati la aceleasi lucruri, dar acele aspiratii sunt atat de marunte, atat de nesemnificative.
Plang pentru ca... va plangeti de nimicuri, de lipsuri, dar nu ati cunoscut niciodata ce sunt lipsurile.
Plang pentru ca unii dintre voi sunteti tristi ca nu puteti calatori acum, spre destinatii exotice (ca v-am luat eu si privilegiul acesta), in timp ce altii si-ar dori doar sa poata umbla pe picioarele lor.
Plang pentru ca aveti o Lume atat de minunata, dar nu aveti ochi pentru ea.
Sunt furios pentru ca va plangeti mereu de greul pe care il aveti in jurul vostru, dar nu faceti absolut nimic sa schimbati acele lucruri.
Sunt furios ca va plangeti de faptul ca sunteti depresivi pentru ca stati in casa, in timp ce altii si-ar dori sa isi permita o casa a lor.
Sunt furios sa va vad certandu-va pe motive neinsemnate, in timp ce adevaratele probleme sunt in fata voastra, dar, inca o data, nu aveti ochi sa le vedeti.
Sunt furios ca uitati sa spuneti: “Imi e dor de tine”, “Imi lipsesti”...
Sunt furios ca ati pierdut din vedere frumusetea unei clasice scrisori ...si cat bine ati face sa va salutati prietenii mai des.
Sunt furios ca va faceti prietenii care sa va serveasca scopuri pe viitor, dar sunteti incapabili sa creati scopuri comune care sa va ajute pe voi toti.
Sunt furios ca va omorati intre voi fara sa aveti remuscari. Pentru asta sunt foarte furios!
Mi-ati spus deja de atatea ori ca eu sunt ceva rau, ca eu sunt cel mai rau lucru care vi s-a intamplat in ultima vreme. Dar, de fapt eu sunt aici tot din cauza voastra. Si de fapt care dintre noi este mai rau?
Mi-as fi dorit sa nu fac rau nimanui. Dar am crezut ca, doar in acest fel va pot face sa intelegeti cat de vinovati sunteti pentru tot ce este in jurul vostru.
Nu, nu sunt rau cu voi. Sunt realist. Dar, bineinteles, pentru voi sunt rau fiindca acum va afecteaza direct.
Nu sunt primul care a trecut pe aici. In mediul vostru ati avut ani la rand cunostinte de-ale mele: “Foametea”, “Cancerul”, “HIV”, dar ziceti, ca ei nu sunt atat de rai, ...atata timp cat nu va impiedica sa va traiti viata voastra ! Trebuie sa va spun: sunteti ipocriti !
Nu am sa fiu aici pentru totdeauna. Mai devreme sau mai tarziu, voi pleca si va veti putea intoarce la vietile voastre. Dar va trebui sa schimbati ceva. Veti avea zile mai bune, dar veti avea si zile mai rele.
Poate ca nu aveti tot ce va doriti. Dar aveti tot ce trebuie ca sa fiti buni, sa fiti fericiti – cu totii. Cand va treziti in casele voastre, poate aveti lipsuri, poate aveti dureri si nelinisti. Poate ca vietile voastre nu sunt perfecte, dar sunt ale voastre.
Da, trebuie sa schimbati ceva... pentru binele vostru. Sunt multe probleme in jurul vostru, dar le puteti elimina. Sper sa invatati ca loc este pentru toti, ca resurse sunt pentru toti, ca sunt de toate pentru toata lumea. Sper sa invatati sa fiti mai buni, mai calmi, mai darnici, mai iubitori.
Am oprit totul pe loc pentru ca mi-am dorit sa va invat o lectie, desi de pe acum mi-e teama ca o sa uitati mult prea repede. Am oprit totul si fiecare a ramas intr-un loc anume, mai departe sau mai aproape de cei dragi. Dar sper ca asa veti invata cat de important este sa imbratisezi, sa saluti... Am oprit totul pe loc si poate ca furtuna asta este urata, dar nu va dura la infinit, aveti putina rabdare!
Cand lucrurile vor reveni la ‘normal’, la normalitatea pe care voi ati cunoscut-o pana acum, sa nu uitati cat de mult v-au lipsit toate lucrurile. Si cat de important este sa aveti grija de ele. Sper sa nu uitati sa va salutati prietenii, sa va sunati familiile mai des, sa va intalniti mai des si sa vorbiti unii cu altii. Nu unii despre altii. Pueti face asta ?
M-ati infuriat, m-ati intristat si m-ati facut sa plang, prin comportamentul vostru, dar am vazut si lucruri bune, lucruri care m-au facut sa cred ca inca va puteti corecta greselile. Am plans pentru voi si am plans alaturi de voi, dar voi nu o stiti.
Am plans de bucurie cand ati aplaudat pe cei care muncesc din greu sa ma faca sa plec. Sa nu va opriti aici ! Sunteti mai curajosi decat credeti, mai puternici decat pareti si mai inteligenti decat stiti. Protejati-va unii pe altii!
In ziua in care eu va voi parasi definitiv, sper sa fiti la fel de uniti si sa nu sarbatoriti doar plecarea mea, ci sa va bucurati de lectiile pe care ar trebui sa le fi invatat pana atunci.
Sper sa invatati sa va iubiti mai mult, sa va bucurati de lucrurile simple, sa va
viata la cote maxime, dar nu asacum ati facut-o pana acum.
Sper sa invatati sa faceti mai mult bine decat rau, si sa va aduceti aminte mereu ca tot ceea ce faceti in jurul vostru ii afecteaza pe toti.
Va las acum. Stiu ca nu vreti sa mai auziti de mine si va inteleg. Tot ceea ce am facut rau, a fost cu un scop mai presus decat ar putea unii sa inteleaga.
Imi pare rau ca v-am luat persoane dragi ! Pentru asta chiar imi pare rau!".
ADIO! #COVID19
Acesta este interpretarea mea la continutul unei postari facuta pe facebook de Claudiu Nicusor
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=1202312553445579&id=100010005375972
Comentarii
Trimiteți un comentariu